Nimfomania
De
Marime caractere:
Tratamentul nimfomaniei,daca este nevoie ,se dovedeste a fi de cele mai multe ori psihoterapia sau pishanaliza
Nimfomania este o boala psihica si se manifesta prin dorinta si nevoia cronica de sex. O nimfomana nu va fi niciodata satisfacuta pe deplin. Atinge foarte greu orgasmul si nu reuseste sa se elibereze nicodata pe deplin de intreaga sa energie sexuala. Colinda de obicei din dormitor in dormitor, asteptandu-se mereu ca noul barbat sa o elibereze. Ea traieste cu impresia ca se poate mai bine, dar nu are rabdarea de a se obisnui cu un partener.
Femeia nimfomana nu este o femeie cu o pofta sexuala extraordinar de mare. Ea este mai curand o femeie frigida, vesnic nesatisfacuta, care incearca sa-si vindece aceasta incapacitate prin cresterea continua a raporturilor in cautarea neintrerupta a unei placeri utopice. Ea este obsedata de schimbarea partenerilor sexuali cat mai des posibil pentru a obtine satisfactia sexuala pe care nu reuseste niciodata sa o dobandeasca.
Este de remarcat ca numeroase nimfomane sunt victimele unei educatii prea rigide si stricte, chiar represive. Altele au suferit traumatisme sexuald si psihice (violuri, pedofilie, violente fizice).
Termenul de "nimfomana" este adesea folosit in mod destul de vulgar pentru a desemna o femeie care are pur si simplu un apetit sexual debordant, ceea ce este perceput ca fiind mai degraba cava pozitiv (mai ales pentru partenerii ei!). Dimpotriva, adevarata nimfomanie este o maladie de origine mentala si nu fizica. Este vorba despre o afectiune psiho-sexuala care le atinge pe unele femei nevrozate si suferind de mari dezechilibre psihice.
Nu e vorba de un apetit sexual intens, sau foarte intens. Poti dori sa faci dragoste de mai multe ori pe zi fara a fi nimfomana. Nimfomania veritabila se caracterizeaza uneori printr-o profunda insatisfactie sexuala, o frustrare permanenta. In acest caz, dragostea nu produce nici placere, nici usurare suficienta. Adesea, sexualitatea unei nimfomane nu urmareste juisarea in cadrul unui schimb emotional, ci mai curand o placere localizata strict in trup.
De-a lungul timpului nimfomania a fost privita ca afectiune organica, tulburare psihica, problema juridica si subiect de gluma. Astazi, imaginea femeii disponibile din punct de vedere sexual a devenit pentru multi o obsesie, inclusiv in plan cultural. Curiozitatea trezita de nimfomanie pare la fel de insatiabila ca insasi nimfomana tipica. Medicii din secolul XIX tratau nimfomania ca pe o afectiune organica, pe cind psihologii si psihanalistii din secolul XX au invocat respectul de sine scazut sau complexul Oedip pentru a o explica. Despre nimfomanie s-a vorbit si in salile de judecata, cind avocatii apararii au prezentat victimele unui viol drept persoane cu comportament deviant ce urmareau sa fie agresate sexual sau erau atit de nesatioase incit il provocau. Cultura populara contemporana considera dorintele sexuale ale unei femei atit de normale, incit etichetarea ca nimfomana constituie o remarca rautacioasa. Evidentiind cauzele nimfomaniei, lucrarea ofera posibilitatea intelegerii depline a acestui controversat fenomen.
Ea este obsedata de schimbarea partenerilor sexuali cat mai des posibil si de cresterea continua a raporturilor in cautarea stisfactiei sexuale pe care niciodata nu reuseste sa o dobandeasca. Adesea, nimfomanele provin din randul femeilor ce au avut parte de o educatie rigida si restrictiva in privinta sexualitatii. Aceasta tulburare nu poate fi vindecata pe cale medicamentoasa, singurul remediu fiind sedintele psihiatrice regulate.
Nimfomania la barbati este cunoscuta sub numele de satiriazis. Persoanele atinse de aceasta afectiune sufera de hipersexualitate copulativa. Comportamentul sexual este anormal, iar dorinta si excitatia ating cote mult peste cele normale.
Barbatii afectati au o dorinta sexuala foarte foarte mare. Aceasta nu este o explicatie suficienta, pentru ca dorinta sexuala se manifesta diferit la oameni diferiti. Ceea ce pentru unii este prea mult, pentru altii este prea putini. Cu toate acestea, exista o limita care face diferenta dintre comportamentul sexual normal si satiriazismul. Sufera de Don Juanism barbatul care este atat de obsedat de sex incat devine o povara pentru societate.
Un satir nu se poate abtine de la sex si este stimulat foarte usor. Uneori nu se poate controla si devine brutal cu partenera. Imediat dupa ce a fost satisfacut, simte nevoia unei noi partide. Dragostea si alte interese dispar de pe lista de prioritati a hipersexualului. Numai sexul conteaza.
De obicei Don Juan-ul nu se mai arata interesat de o femeie dupa ce a cucerit-o. Conteaza doar sa aduca femeile in pat, nu sa mentina o relatie sexuala cu ele.
Uneori suferinzii se masturbeaza in spatii publice, isi etaleaza organele sexuale sau ataca femeile, copii.
Cauzele acestui tip de comportament sunt numeroase. Narcisismul excesiv manifestat atunci cand un om se considera a fi centrul universului, complexele de inferioritate si cauzele biologice pot explica fenomenul.
Satirii mai sunt numiti si Don Juani. Ei sufera de un complex de inferioritate pe care doresc sa il reprime cucerind cat mai multe femei si avand cat mai multe experiente sexuale.
In tratamentul acestei afectiuni sunt indicate vizitele la psiholog si/ sau psihiatru. In urma cu mai mult timp era prescrisa castrarea... Se pare ca astfel se taie raul de la radacina...
Trimite la un prieten
Printeaza articol
Articole in format text
Adauga comentariul tau